Jurnalist, publicist, povestitor, explorator, calator… Cătălin Deacu.

Pe Catalin il simt ca pe un coleg de birou, desi el face presa, iar eu comunicare. Si ce-mi place cel mai tare este atunci cand ma suna sa ma-ntrebe una-alta atunci cand face un material despre real estate, ca si cum am face o sedinta de sumar. Si parca pe ultima am avut-o ieri. 🙂

Catalin este unul dintre cei mai aparte ziaristi pe care-i stiu, pentru ca atunci cand lucreaza la ceva zici ca vrea sa inteleaga absolut fiecare coltisor al subiectului respective, atat de implicat si dedicat este in ce face. Imi amintesc ca stiam cine este, cum arata, evident 🙂, cand l-am si vazut prima oara fata-n fata si am ramas super impresionata de cate voia sa stie. Si nu era un mediu prea usor, pentru ca eram la un targ imobiliar cu aproape 100 de standuri. Dar, pas cu pas l-am insotit, imediat ce am facut cunostinta si personal, pentru ca voia sa stie tot! 🙂

Si-asa a fost, pentru ca a facut unul dintre cele mai reusite materiale de la un astfel de eveniment, unde este continut atat de mult. Iar lucrul pe care-l apreciez cel mai mult la el este forma lui prin care isi arata recunostinta, pentru ca atat de autentic mi-a multumit atunci pentru ajutor, incat asta va ramane mereu cu mine, despre el! 🙂

Despre cat de fain este Catalin, ca sa nu mai insir eu randuri aici, veti vedea chiar voi in povestea despre el, scrisa chiar de el. Si o sa vedeti, ca tot ce am spus mai sus, este adevarat – “Va zic eu!” 🙂

De la vandut ziare, la peste 13 ani de presa

Lucrez inca din liceu. In vacanta de vara, dupa ce am terminat clasa a 10-a, m-am angajat pentru prima oara la un ziar, ca vanzator ambulant. De mic am fost foarte independent, voiam sa am banii mei. Mai in gluma, mai serios, atunci a inceput cariera mea in presa, acolo in strada, jos de tot. Am vandut teancuri de ziare prin batranul Cismigiu si la pravaliile din centrul vechi. Intr-o luna am castigat mai bine decat mama, care era sefa la un magazin de electrocasnice. Din banii castigati m-am dus la mare, iar ei i-am luat un lantisor, pe care il are si acum. 

Am renuntat la vandutul ziarului, dupa ce intr-o zi am adormit in tramvai de oboseala. In timpul facultatii mi-am vazut visul implinit si m-am angajat ca redactor la un ziar. Am trimis un CV, desi nu aveam experienta in domeniu si m-au angajat. Le-am spus doar ca imi place sa citesc si sa scriu si ca sunt la curent cu tot ce se intampla in tara. Asta se intampla in vara lui 2007, deci fac presa de peste 13 ani. Si inca imi place. 🙂

A doua carte se scrie

Desi de studiat, am studiat geografia! A fost pasiunea mea, alaturi de istorie, inca de cand eram elev. Si sa stiti ca m-a ajutat foarte mult in profesia pe care mi-am ales-o! Toate cunostintele legate de orase, localitati, resurse naturale, comunitati, mi-au fost de mare folos. M-au ajutat sa inteleg mai bine lumea din jurul meu si sa empatizez cu oamenii, sa simt altfel locurile in care merg sa filmez. Drept urmare, cu geografia am mers pana la capat. 

Am facut un master in Geografie Umana si apoi un doctorat in Geografie Economica. In 2018, am publicat o carte de specialitate, un studiu complex despre dezindustrializarea României care surprinde tocmai amploarea fenomenului la nivel teritorial, de regiune si judet. Acum incep documentarea pentru a doua carte, care va fi tot o lucrarea de Geografie Economica. Nu va spun titlul, inca e secret. 🙂 Dar va dau un indiciu: e despre metalele alea valoroase din care e facuta bateria telefonului vostru smart. 🙂

Am invatat atat de multe…

De-a lungul carierei, am lucrat doar ca jurnalist economic. Am debutat in presa ca redactor la un ziar economic, la ziarul Bursa. Acolo am scris cam patru ani, am acoperit diverse domenii  (agricultura, energie, finanțe etc). Cred ca am sute de articole, analize, interviuri publicate numai la acest ziar care va ramane mereu in inima mea. Prima dragoste nu se uita niciodata! Pot sa spun ca la Bursa am invatat meserie, am invatat ca o propozitie precum “Astazi pe Valea Prahovei a fost un accident in care si-au pierdut viata trei persoane” se poate scrie mult mai bine daca doar inversezi cuvintele: “Trei persoane si-au pierdut viata intr-un accident, astazi, pe Valea Prahovei”.

Acolo am invatat sa evit gerunziul si infinitivul pentru ca suna mult mai hotarat “sa faci” in loc de “a face”. Arta interviului si multe altele! Am lucrat apoi ca jurnalist de investigatie un an, in perioada 2011-2012. Au urmat apoi patru ani cu de toate la Digi 24, in care am lucrat ca reporter la emisiunea de reportaj Din Interior. Acolo faceam mai mult reportaj economic dar si film-documentar. De exemplu, filmul 2 pentru România, care a fost difuzat in campania electorala despre viata lui Klaus Ionannis, campanie in urma careia Iohannis a iesit pentru prima data presedinte. Am mai lucrat la documentarul despre viata lui Traian Basescu, Voiajul, alaturi de colegul si prietenul Sergiu Voicu. La Digi am invatat televiziune. Si nu a fost deloc usor, mai ales ca eu veneam din presa scrisa.

“Va zic eu”

In prezent ma ocup de lucruri faine, evident! 🙂 Din 2017 lucrez la Stiri, la TVR, ca jurnalist economic. Aici acopar mai multe ministere: Transporturi, Economie si Energie, Agricultura, Finate, etc. Nu fac doar stiri. Din cand in cand, mai fac si reportaje pentru diverse campanii ale postului public de televiziune. Daca Bursa pentru mine a fost o scoala, TVR este cu siguranta locul in care am cunoscut maturitatea din punct de vedere profesional. Si mai fac ceva! Mi-am facut un site si o pagina de Facebook in care scriu lucruri inedite din Geografie. Deh, daca nu am apucat sa fiu profesor! 

Mi-a venit ideea uite asa. Eram odata in Vama. Si m-am gandit asa: toata lumea merge la mare. Dar cati stiu de ce se numeste Marea Neagra? Sau din ce e format nisipul pe care stam la plaje? Dar cat de sarata e apa? Lasa frate, ca va zic eu! 🙂 “Va zic eu” e proiectul meu de suflet si am o mare satisfactie ca a prins atat de bine. 

Iubesc dinamismul si lipsa rutinei, in tot ceea ce fac, zi de zi. Nu am niciodata timp sa ma plictisesc. Imi place mult ca sunt in centrul evenimentelor si ca am ocazia sa vorbesc cu oamenii. Ma simt ok pe teren, nu sunt genul de jurnalist-vedeta caruia i-ar placea sa prezinte un jurnal, imbracat la costum si sa stea cat mai mult pe post. Nu la varsta asta! 

Locul meu e in presa

Sunt un tip de actiune, imi place sa creez, sa imi pun in practica ideile si imaginatia De asemenea, imi place mult ca mi se acorda incredere si ca lucrez cu oameni super ok din toate punctele de vederere. E un pic ciudat pentru mine sa vorbesc despre mine. Sunt obisnuit sa vorbesc despre altii. 🙂

Si-mi amintesc, spre exemplu, cum am decis sa vin la TVR. Eram intr-un moment in care iesisem din presa, plecasem de la Digi 24, pentru ca voiam sa predau la mine la facultate dupa ce am terminat doctoratul. Dar nu a fost sa fie si m-am intors in presa. Pentru ca nu acolo imi era locul. Iar asta mi-a dovedit-o cel mai bine sirul de imprejurari si evenimente.

M-am inscris la un concurs pentru jurnalisti, m-au placut si m-au angajat. Am fost vreo 30 de canditati pe cateva posturi. Imi aduc aminte ca m-am pregatit atat de bine pentru examen inainte, incat citisem si despre viata lui Ermil Pangratii, strada pe care se gaseste una dintre intrarile in TVR. 

Conteaza ce transmit!

Iar una dintre cele mai mari satisfactii pe care o am este faptul ca mi-am facut treaba bine si ca aduc publicului informatii corecte si complete. Cand reusesc sa ajut oameni prin ceea ce fac cu atat mai bine. Atunci ma simt cu adevarat implinit. Cand gresesc am remuscari. Nu ma misca deloc cand imi zic prietenii sau cei din familie, vai te-am vazut la TV, ce dragut erai, ce frumos ai vorbit! Pentru mine nu asta e important, sa apar eu la TV. Conteaza ce informatii dau eu la TV. 🙂

Si daca ar fi sa vorbesc despre ce vise mai am, haideti sa va spun un secret! Am doua 🙂 Cel profesional ar fi sa fac un reportaj la Polul Sud, la statia permanenta de cercetare romaneasca Law-Racovita. Al doilea, cel personal, sa duc o viata corecta. Cand voi ajunge la batranete, vreau sa fiu convins ca am luat deciziile cele mai bune in viata. Si ca las ceva in urma mea, niste carti care stau pe acelasi raft cu cele ale profesorilor mei. Una e deja acolo, vor mai urma si altele. 🙂 Iar pentru asta, merg pe drumul meu si imi vad de treaba mea. Si mai putin de a altora! Din acest motiv, respect si sunt respectat. 

Invat si cand e greu.

Sigur, nu e totul roz, asa cum pare ca povestesc, pentru exista si momente dificile, iar cand am o zi proasta incerc sa vad doar partea plina a paharului. Daca am gresit, ok, spun multumesc, acea greseala ma va ajuta sa fiu mai bun. Daca imi merge prost si nu din vina, ma gandesc ca viata nu poate fi liniara. E facuta cu urcusuri si coborasuri, altfel ce rost ar mai avea? 

Unde ar mai fi farmecul intr-o linie dreapta, fara abrupturi? 🙂 Incerc sa-mi regasesc echilibrul in natura si prin sport. Fac sport de contact de multi ani, imi place mult sa merg indrumetii pe munte, sa ma plimb. Sunt tipul ala care se simte mai bine afara, decat intr-un mall. De asemenea, merg cand pot la biserica. Mereu acolo imi gasesc linistea si pacea interioara.

In final, vreau sa va las voua, cititorilor #community un mesaj dupa care eu, personal, ma ghidez: credeti in voi si mergeti doar pe drumul vostru, chiar daca el nu a mai fost umblat de altii. Si faceti tot posibilul ca viata voastra si visul vostru sa nu fie doar o schema de cumparaturi, snoaba si trecatoare. 🙂

Leave a Comment.