Știți vorba aia cum că “Dumnezeu râde când oamenii își fac planuri.”? Probabil că este una dintre cele mai confirmate de situația pandemică, prin care trecem cu toții. Și ne învață ce, de fapt? Că de asta vă și scriem acum, ca să înțelegeți mai bine despre cum va decurge în continuare minunata #community.
Recent s-a făcut un an de când porneam cu un entuziasm, parcă magic, proiectul acesta, bazat pe oameni și despre oameni și, cum credem că am învățat cu toții, că termenele limită, disponibilitea emoțională sau planurile organizatorice, au devenit toate secundare. Astfel, din lecția asta – care încă se scrie – #community devine un proiect liber, fără deadline-uri, fără impuneri de niciun fel către cei invitați sa fie parte din comunitate. O vor face când vor simți, cum vor simți, si poate atunci când vor fi pregătiți să se conecteze cu ei înșiși.
Și pentru cei care sunt parte, vor fi parte și urmăresc proiectul acesta, planul inițial, undeva pe la începutul anului 2020 a fost de o poveste a unui om, o dată pe săptămână – în așa fel încât omul respectiv să aibă săptămâna dedicată lui. Totul în urma unei întâlniri față-n față, în care să se așeze, în mod absolut natural, povestea. Visam atunci că vom umple, începând cu lansarea de la începutul lunii martie 2020, săptămână de săptămână, paginile virtuale cu mult suflet, cu cuvinte care leagă povestea fiecărui om, cu imagini din viața lui, cu multă culoare și mesaje din viață, pe care să le luăm mai departe, fiecare dintre noi. Am lansat atunci, iar la o săptămână s-a instaurat situația de urgență care ne-a băgat pe toți în case, dar mai mult decât atât, ne-a băgat într-o confuzie, care nici un an mai târziu nu a devenit cu mult mai clară, iar comunicarea cu oamenii se muta doar în online. Și atunci, #community abia lansat, intra deja în stand-by. Mai că nu se mai cădea atunci să vorbim sau să citim despre lucruri frumoase, care să ne inspire și să ne motiveze, totul era numai un titlu format parcă dintr-un singur cuvânt: pandemie. Și sigur că era normal să fie așa, pentru că așa ceva nu vine și cu un ghid de instrucțiuni.
Câteva luni mai târziu, am reînceput să publicăm din nou, povești gata scrise, de parcă abia așteptau să mai taie un pic din perdeaua asta cețoasă și să treacă din nou la noi. La oameni, la ceva ceva ce ar putea aduce un zâmbet pe buze, să observăm din nou că rezonăm cu cineva sau ca ne regăsim în ceva și, parcă, să reîncepem, cumva, să ne permitem să simțim cu adevărat, să ne racordăm iarăși la noi. Numai că efectele stand-by-ului se vedeau, pentru că oamenii afectați fiind, parcă își puseseră și ei disponibilitatea emoțională în așteptare, iar poveștile nu mai apăreau atât de multe și atât de repede. Am înțeles repede că este necesar să schimbăm recurența, și am sperat atunci ca bilunarul ar funcționa, dar la fel de repede am înțeles că “Dumnezeu rade când oamenii își fac planuri.” După încă o perioadă în care oamenii se bucurau de poveștile scrise chiar de ei, am pus #community în vacanță, ca să mai strângem povești și așa am decis, că la un an de la lansare, relansăm în – <deadline: libertate!>.
Știm cu toții că lecțiile care rămân cu noi pentru totdeauna se învață cel mai bine din momente și situații mai puțin favorabile, nu-i asa? Și am învățat că suntem atât de fragili și că este nevoie să avem mai multă grija de noi, să nu uitam de noi, să ne dam timp, să simțim mai mult, să ne acceptam mai bine și mai mult…, iar pentru asta avem nevoie de noi si de poveștile noastre, sau cum le numim noi – hrană pentru suflet – ca sa găsim inspirație. În plus, inspirația, creativitatea sau conectarea umană n-au termene limită și impuneri, ele nu funcționează așa! Așadar, de acum încolo, vă invitam să fiți alături de #community și să vă lăsați surprinși de o nouă poveste, atunci când este momentul ei! Mulțumim tuturor celor care urmăresc deja comunitatea și pe voi toți, vă chemăm să fiți și voi parte din ea, așa cum vreți voi, liber!♥️
