Povesti despre oameni sau Comunitatea Comm

Imi doresc cu tarie sa scriu despre oameni si-am sa profit de site-ul comm pentru acest lucru, pentru ca e un vis pe care il am de tare mult timp.

Ca sa pot sa lansez – ca sa spun asa – acest lucru, sunt constienta ca va fi nevoie sa incep cu propria-mi poveste. ☺ Despre cine sunt n-am sa reiterez, insa am sa aprofundez putin experientele mele legate de zona profesionala – si nu numai, pentru ca despre asta vom vorbi aici, despre oamenii care se ascund in spatele a ceea ce fac ei. ☺

Abia astept!!! ❤

So, sa incepem. ☺E cel mai greu sa vorbesti, sa scrii despre tine si despre cum traiesti si experimentezi anumite lucruri sau situatii. Dar, cand ai un vis, vulnerabilizarea este necesara, si mai mult decat atat, ea trebuie sa fie complet asumata.

Sunt Simona Macovei, sagetator in astre si iubesc oamenii si viata. Am undeva la 15 ani de munca, iar primul meu job de dupa liceu a fost de barman. Doamne – ce viata faina pentru varsta aia si ce de bani faceam – oamenii sunt generosi la tipsuri. 😀 Am spart timp de un an fiecare banut facut din barmanie cum n-am stiut mai bine, ca un puscarias scapat din puscarie vrand sa se infrupte din toate si nu intelege nimic din toate. ☺)

Am venit in faimosul Bucuresti, m-am inscris intrand peste decan la facultate – ca am ajuns putin dupa perioada de inscriere si l-am rugat sa ma ajute sa nu mai pierd un an din viata mea, spunandu-i cu reala hotarare ca eu chiar vreau sa fac lucruri. Cata mila sa-i fi fost de ochii mei, de vocea mea si de mine ca bietul de el a zis “da, dar te rog sa fii la fel de responsabila sa recuperezi aceste trei saptamani!” Lege a fost pentru mine, obtinusem timpul si eram cea mai fericita.

Accesul la toti oamenii din lume – presa

Inscrisa la jurnalism, in al doilea an facultate am si inceput sa lucrez in presa si fu dragostea aia pe care n-ai s-o uiti niciodata si cu care esti constient ca ai sa coexisti pentru totdeauna. Am acumulat astfel patru ani de presa economica – a fost perioada vietii mele – am cunoscut o multime de oameni, am invatat cat un turc de la ei, am si fumat ca un turc ca sa le duc – asa mi se parea mie mai usor atunci. ☺) Eram in Adevarul, pe Expert Imobiliar cand minunea de criza inchidea produs dupa produs. A venit si randul astuia, a fost cea mai teribila pierdere a mea, simteam ca nu mai am niciun fel de identitate. In plus, abia imi luasem masina pe care mi-o doream de atata timp si iata cat de repede s-a stins orice bucurie din mine. Am plans ca atunci cand ati plans toti dupa despartirea ‘aia’ cea mai grea din viata voastra.

A fost nevoie sa ma regrupez si m-am mutat de baricada PR-ului. Un an l-am urat cu patima, cum era sa las o ‘mizerie’ din asta sa-mi strice dragoastea vietii mele… Atata rezistenta am opus, exact pe cata suferinta purtam in suflet. Abia dupa un an, am reusit sa mai deschid ochii si sa vad ca lucrurile le poti face si in felul tau si ca nu trebuie neaparat sa fii lingusitor ca sa faci PR, ca asta imi era opinia despre asta pana atunci. Ca nu prea stia mai nimeni ce dracu inseamna PR pe bune la vremea aia. Au trecut zece ani de atunci si asa cum m-am priceput am razbit rezistentei mele si ma bucur de baza PR-ului: comunicarea.

Nu, sa stiti ca nu e vreun “happy end” story aici, daca asa parea. ☺) Aproape dimpotriva as spune, pentru ca am descoperit despre mine ca n-am nici cea mai mica stofa de business person, iar momentul la care scriu acest material, interiorul meu este cuprins de o stare de genul ala de “bad days”, de fapt nu, “a very bad day”. Dar mama mi-a repetat atat de mult in copilarie ca “toate trec, mama!”, incat am vazut peste timp ca teoria ei e chiar verificabila x infinit. ☺) Asa ca va trece si asta.

Scris plus comunicare = story

Revenind, chiar am nevoie pentru mine sa recunosc ca n-am sangele ala in instalatie sa sparg usi daca nu mi se deschid cand bat la ele. Nu-s capabila sa ma bag  asa, cu bocancii. Nu-s in stare decat sa ma prezint, sa spun ce stiu sa fac, ba chiar reusesc sa ma vand cu patima cand o dau in grai de cat de mult imi place ce fac si sa muncesc ‘hard’ pentru un ‘add-value’ din ala gustos! Dar cam atat… ?

Acum eu muncesc pentru un vis al meu si-am luat-o pe drumul ala, insa am sa va mai tin la curent pe tema asta, de va intereseaza, odata ce prinde contur, ‘day by day’ – cum spune americanul. Insa asta nu inseamna ca voi renunta vreodata la scriitura si la comunicare, astfel ca oamenii vorbesc, iar eu scriu. ☺ E de-ajuns pentru mine sa ma simt implinita!

De aia m-am gandit ca in perioada asta mai provocatoare, sa-mi hranesc sufletul cu ceva si de asta mi-am gasit salvarea in ceva de visez de mult sa fac, dar ce sa vezi – am fost prea ‘busy’ sa o fac pana acum…. ?. Si anume, sa-mi dedic o bucata din timp oamenilor absolut fabulosi pe care am ajuns sa-i cunosc in acest timp al meu si sa va scriu despre ei.

Fiecare dintre ei inseamna si este o poveste! Asta veti afla si voi aici, povestile unor oameni incredibil de frumosi, minunati si exceptionali. Poate vei vrea chiar tu sa-ti spui povestea! ☺